Intarzierea restituirii operei Iui Piotr Ceaadaev (1794-1856) cu aproape un secol si jumatate ii confera filozofului calitatea de precursor timpuriu al multor tragedii rusesti caracteristice. Patrunderea gandirii sale in circuitul contemporan de idei ii asigura insa o neasteptata actualitate. Am putea vorbi despre un particular „existentialism crestin“, unul care ia act de esentele lumii in care omul se vede constrans sa-si redobandeasca libertatea. Aceasta situare il apropie pe Ceaadaev de ilustri cugetatori occidentali ai vremii noastre, indeosebi francezi; dupa cum indreptateste si o continuitate specifica in cadrul meditatiei rusesti. Dubla evidenta o confirma si rima cugetarii cu expresivitatea. Filozofia lui Ceaadaev n-a imbracat doar din motive conjuncturale forma epistolara; ea a sudat intr-un ansamblu coerent gandul si stilul. Eseul datorat unuia dintre manuitorii lui de exceptie va fi pe drept revendicat si de filozofie si de literatura. Textul probator a fost salvat: din nefericire – nu pentru autor; din fericire – pentru cititori.

traducere de Janina Ianosi