Dintr-o fidelitate fata de ne–uitare am ales cateva momente din cultura si arta noastra ce cheama o reintoarcere, fie ea repetitiva. De data aceasta am cautat sa pun un accent mai apasat pe ceea ce am putea numi marginalizarea rodnica. Cele mai multe texte aduc printre noi pe cei indepartati de centru. Cum centrul devine, intr-un regim totalitar, monopolul unei ortodoxii implacabile (implacabilul violentei, al prostiei, rusinii si umilirii), cei care au ales marginalizarea au constituit o comunitate – deloc ipotetica – a onoarei, dovedind, ceea ce nu pare chiar limpede, ca exista si un destin al adevarurilor. Acest destin n-ar fi posibil insa fara asumarea de catre marginalizati a unei sintaxe etice: responsabilitatea. Responsabilitatea fata de ei – „forul interior“ ca singura instanta de a alege –, fata de ceilalti – vointa de a transforma o societate de insecte intr-una de persoane –.


Virgil Ierunca