„Personajele din Cantareata cheala vorbeau, spuneau lucruri banale. Dar nu ca sa critic banalitatea spuselor lor am scris aceasta piesa, nu, deloc. Ceea ce spuneau ele nu mi se parea banal, ci uimitor si extraordinar in cel mai inalt grad.
Mi-a iesit o piesa comica, pe cand sentimentul initial nu era unul comic. Pe acest punct de plecare, s-au grefat mai multe lucruri: sentimentul stranietatii lumii, oamenii vorbind o limba ce-mi devenea necunoscuta, notiunile golindu-se de continutul lor, gesturile despuiate de semnificatia lor si, de asemenea, o parodie a teatrului, o critica a cliseelor conversatiei.
Mi-am zis ca, pornind de la elementele cele mai simple ale aritmeticii, de la alfabetul aritmeticii, daca pot sa spun asa, se poate face o piesa.
Sa impingi burlescul la extrema lui limita. Ici un usor bobarnac, o alunecare imperceptibila, si te regasesti in tragic. E o scamatorie. Trecerea de la burlesc la tragic trebuie sa se faca fara ca publicul sa-si dea seama. E ceea ce am incercat in Lectia.“
Eugene Ionesco
traducere de Vlad Russo si Vlad Zografi