Volumul opt al operei teatrale a lui Eugène Ionesco cuprinde piesele Delir in doi (1962) si Setea si foamea (1964). Cea dintai este o variatiune intr-un act pe tema eternei comedii ionesciene a cuplului care alcatuieste punctul de plecare al atatora dintre piesele sale. Personajele, desemnate aici in mod pur generic prin El si Ea, sunt prinse intr-un razboi pe cat de crud, pe atat de derizoriu, un razboi devenit pur si simplu mod de existenta. El e purtat intre cei patru pereti ai unei incaperi dincolo de care rasuna ecourile unei lumi ea insasi iesita din tatani.



In Setea si foamea, Ionesco pune in scena, in patru episoade, ratacirile lui Jean, erou cvasieponim, in cautarea unui paradis iluzoriu, departe de siguranta caminului. Drumul sau are loc printr-o lume pestrita, convulsiva, lipsita de orice reper, si ia sfarsit de-a dreptul in infernul concentrationar al unui „han“ populat de stranii calugari specialisti in educare-reeducare. E pentru prima oara ca Ionesco ataca frontal in teatrul sau sistemele totalitare pe care le-a denuntat in atatea luari de pozitii, iar reactia publicului si a criticii franceze aliniate la stanga a fost pe masura.
Traducere din franceza de Vlad Russo si Vlad Zografi