Kenkō, Tsurezuregusa (Însemnări din ceasuri de zăbavă)

Scrise aproximativ între 1330 și 1332, cele 243 de scurte eseuri din Tsurezuregusa (Însemnări din ceasuri de zăbavă) ale călugărului budist Kenkō reprezintă una dintre cele mai studiate și admirate lucrări ale literaturii japoneze medievale.

„Însemnări din ceasuri de zăbavă este o lucrare cu relevanţă atemporală, un splendid exemplu al stilului meditativ japonez. Caracterul trecător al tuturor lucrurilor, nesfârşitul ciclu al naşterii, creşterii, bolii şi morţii, care e urmată de o nouă naştere, zădărnicia realizărilor şi bunurilor lumeşti – toate acestea sunt credinţe tipic budiste, prezentate în <i>Însemnări din ceasuri de zăbavă</i> cu o prospeţime care stârneşte admiraţie. Kenkō a exprimat cel mai tipic japonez principiu estetic: frumuseţea este legată indisolubil de caracterul ei pieritor. A scris: «De-ar fi ca omul să nu piară ca roua din Adashino, să nu se destrame ca fumul peste Toribeyama, ci să dăinuiască veşnic în lume, lucrurile şi-ar pierde puterea de a ne emoţiona! Cel mai preţios lucru în viaţă este nesiguranţa ei».“ (Donald KEENE)

„O carte încântătoare, care a servit drept model stilului şi gustului japonez începând cu secolul al XVII-lea. Aceste schiţe ca nişte camee reflectă importanţa lucrurilor mărunte, efemere, şi fiecare eseu este Kenkō însuşi.“ (The Asian Student)