Poate ca niciodata istoria literaturii n-a cunoscut un paralelism atat de izbitor ca acela dintre Bulgakov si Moliere. Neconformist prin vocatie, autorul Maestrului si Margaretei aduce mereu in dificultate cenzura stalinista. Si atunci se recunoaste, pana la identificare, in Moliere. Viata domnului de Moliere nu e atat o biografie, cat romanul scris la persoana intai de un prozator si dramaturg rus din secolul XX care intra in paginile cartii la fel cum Pirandello intra in scena spre a-si observa direct personajele, a sta de vorba cu ele si a le atinge. Simpatia pentru eroul sau capata deopotriva pudoarea si patetismul nascute din raportarea la sine. Relatia cu puterea politica e jocul periculos in privinta caruia autorul, la fel ca Moliere, nu-si face iluzii. Ce ramane in fond e opera, adusa la lumina prin mainile complice ale unei moase pricepute, si comicul inerent farsei pe care o traim. Viata domnului de Moliere e intalnirea intre doi mari scriitori.
traducere de Natalia Cantemir