De mai multe ori nominalizat la Premiul Nobel si tradus in zeci de limbi, Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. Autorul s-a nascut in 1936 in Albania, a absolvit Filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori continua sa publice romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Tunetele ploii (1970), Cronica in piatra (1971), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris. In tot acest timp ii apar romanele Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania, pastrandu-si locuinta de la Paris. Continua sa scrie romane care se bucura de succes atat in Europa, cat si peste Ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005), Accidentul (2008). Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie.

Pe langa numeroase alte premii si distinctii literare, autorul este recompensat in 2005 cu prestigiosul International Man Booker Prize, aflandu-se pe lista nominalizarilor alaturi de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark si Gabriel García Márquez.

foto © Marius Dobrescu