JEAN-CLAUDE CARRIÈRE (n. 1931) a studiat istoria, dar s-a dedicat desenului şi scrisului. Debutului literar (romanul Lézard, 1957) i-a urmat la scurtă vreme cel cinematografic. Colaborarea cu Buñuel îl plasează în rândul scenariştilor de renume mondial. Scrie piese de teatru, scenarii TV, publică romane şi eseuri. Cărţi: Le Dictionnaire de la bêtise, 1967, şi Le Livre des bizarres, 1972 (cu Guy Bechtel); La Paix des braves, 1984; Conversations sur l'invisible (cu Jean Audouze şi Michel Casse), 1988; La Controverse de Valladolid, 1992; La Force du Bouddhisme (cu Dalai-Lama), 1995; Le Cercle des menteurs, 1998 (Cercul mincinoşilor, Humanitas, 2000, 2009); Dictionnaire amoureux de l'Inde, 2000; Les années d'utopie, 2002; Détails de ce monde, 2004 (Frânturi din astă lume, Humanitas, 2007); Contes philosophiques. Cercle des menteurs 2, 2008 (Povestiri filozofice. Cercul mincinoşilor 2, Humanitas, 2009). Scenarii de film: Le Journal d'une femme de chambre (Luis Buñuel, 1964); Le Charme discret de la bourgeoisie (Buñuel, 1972); Le Fantôme de la liberté (Buñuel, 1974); Cet obscur objet du désir (Buñuel, 1977); Die Blechtrommel (Volker Schlöndorff, 1979); Sauve qui peut (la vie) (Jean- Luc Godard, 1980); Danton (Andrzej Wajda, 1983); Max mon amour (Nagisa Oshima, 1986); Valmont (Miloš Forman, 1988); Milou en mai (Louis Malle, 1990); Cyrano de Bergerac (Jean-Paul Rappeneau, 1990); Der Unhold (Schlöndorff, 1996); Birth (Jonathan Glazer, 2004).