Fiu de samurai, KIDŌ OKAMOTO (1872–1939) s-a născut la Tōkyō. Obligat să renunţe la studiile universitare din pricina situaţiei financiare precare a familiei, a lucrat ca reporter pentru câteva dintre ziarele capitalei, activitate ce i-a oferit o perspectivă largă asupra schimbărilor petrecute după deschiderea graniţelor Japoniei către Occident în urma Revoluţiei Meiji (1868). Când a introdus în Japonia, la vârsta de patruzeci şi patru de ani, genul detectivist prin povestirile Hanshichi torimonochō (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi, şase volume), încântătoare prin atmosfera specifică sfârşitului de perioadă Edo (1603–1868), Okamoto îşi câştigase deja faima literară prin critică de teatru, povestiri istorice şi peste două sute de piese Kabuki, cele mai cunoscute fiind Shuzenji (Povestea creatorului de măşti, 1911) şi Banchō sarayashiki (Povestea farfuriei sparte, 1916). În piesele sale a împletit atmosfera nostalgică a teatrului tradiţional cu noul curent shingeki, în dorinţa de a face cunoscute schimbările ce asaltau Japonia, şi a adaptat unele forme artistice occidentale la gustul japonez.