Maurice Druon

Nascut la 23 aprilie 1918 la Paris, MAURICE DRUON este marcat de o solida ereditate literara, fiind stranepotul poetului Charles Cros si nepotul lui Joseph Kessel. Isi face studiile liceale la Liceul Michelet si cele superioare la Scoala de Stiinte Politice. Inca de la varsta de optsprezece ani publica in reviste si ziare literare. In anii '40 intra in contact cu Rezistenta franceza si, in 1942, va pleca din Franta ocupata pentru a se alatura Fortelor Franceze Libere ale generalului De Gaulle la Londra. Este ordonanta generalului d'Astier de La Vigerie, apoi animator al postului Honneur et Patrie si atasat al comisarului pentru afaceri interne; compune, impreuna cu unchiul sau Joseph Kessel, textul pentru Chant des Partisans care va deveni imnul Rezistentei. In aceasta perioada scrie si primul eseu, Lettres d'un Europeen, fiind, prin ideile pe care le expune aici, unul dintre premergatorii conceptului de Uniune Europeana. Este corespondent de razboi pe langa fortele aliate pana la incheierea luptelor celui de-al doilea razboi mondial. Incepand cu anul 1946 se consacra literaturii fara a neglija total politica. Este recompensat, in 1948, cu premiul Goncourt pentru romanul Les grandes Familles, apoi primeste premiul Prince Pierre de Monaco pentru toata opera. In 1966, la 48 de ani, este ales membru al Academiei Franceze, urmandu-i lui Georges Duhamel. In perioada 1973–1974 este ministru cu probleme culturale, apoi deputat de Paris in 1978–1981 si reprezentant al Frantei la consiliul Europei, precum si deputat in Parlamentul European. Din 1985 este secretar perpetuu al Academiei Franceze, actionand pentru dezvoltarea francofoniei. Este de asemenea membru al Academiei Regatului Maroc, al Academiei de la Atena si al Academiei de Stiinte de la Lisabona.

Opere:
Les Grandes Familles (Marile Familii)
Les Rois Maudits
Les Memoires de Zeus
Alexandre le Grand
Les Rivages et les Sources




De acest autor:

1
Regii blestemati 3 – Otravurile coroanei

La sase luni dupa moartea Regelui de Fier, majoritatea reformelor lui par deja sortite esecului, oamenii lui de incredere sunt inchisi si nimeni parca nu-si mai aduce aminte de domnia lui dreapta. In provincie, marii feudali submineaza autoritatea regala, unii dintre ei au dreptul de a bate moneda si profita din plin de acest lucru....detalii

2
Regii blestemati 7 – Cand un rege pierde Franta
Daca la inceputul secolului al XIV-lea Franta era cel mai puternic regat – bogat, foarte populat, un regat a carui protectie era cautata si care arbitra litigiile europene –, dupa patruzeci de ani este aproape zdrobita pe campurile de lupta ale Razboiului de o Suta de Ani, are o populatie decimata de ciuma, dar, mai ales, nu are parte decat de regi mediocri, dar vanitosi....detalii
3
Regii blestemati 6 – Crinul si leul
In februarie 1328, se stinge, dupa o domnie la fel de scurta si nesemnificativa ca si cea a fratilor sai mai mari, Carol al IV-lea si, o data cu el, dinastia Capetienilor....detalii
4
Regii blestemati 5 – Lupoaica din Franta
O data cu venirea la tron a lui Filip al Vl-lea, pacea a coborat in sfarsit asupra regatului. Vorbele amenintatoare ale marelui maestru al Templierilor par o amintire urata, pe care toti o alunga in timpuri de mult trecute....detalii
5
Regii blestemati 4 – Legea barbatilor
Dupa domnia scurta, dar dezastruoasa a lui Ludovic Artagosul, Filip de Poitiers, cel de-al doilea fiu al lui Filip cel Frumos, preia in mod iscusit regenta, care ii poate aduce coroana in cazul in care vaduva fratelui sau ar da nastere unei fete. In acest scop, el impune faimoasa „lege“ a succesiunii exclusiv masculine....detalii
6
Regii blestemati 2 – Regina sugrumata
Dupa moartea lui Filip cel Frumos, insasi inima Frantei pare ca a incetat sa bata. ...detalii
7
Regii blestemati 1 – Regele de fier
Filip al IV-lea (Filip cel Frumos) domneste la inceputul secolului al XIV-lea ca stapan absolut al Frantei. ...detalii

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.