Soniecika

Ludmila Uliţkaia

Soniecika

Humanitas / Colectia: Cartea de pe noptieră

Embed:

E aproape imposibil de descoperit de ce la sfarsitul acestei carti ai senzatia ca ai citit un basm cu melancolii pentru adulti si ca sfarsitul e fericit. Soniecika nu e nici zana, nici printesa, nici macar Cenusareasa, ci o bibliotecara mioapa, cam sleampata, cu expresia unei tinere si blande camile. Robert Viktorovici e un pictor bun, dar un sot cam boem, fata lor, Tania, e o tanara moderna cu idei extravagante, iar Rusia e... URSS. Realitatea nu e nici infrumusetata, nici uratita in aceasta formidabila nuvela, caci viata e ea insasi suficient de frumoasa si de urata ca sa nu mai fie nevoie de exagerari. Soniecika este concentrata poveste a mai multor generatii, din care un romancier de odinioara ar fi facut poate o saga in multe volume sau un teribil roman politic. Autoarea alege o varianta concentrata, de un realism bine dozat, ca si cum i-ar povesti unui cunoscut cea mai fireasca intamplare. Si totusi, uimitor, cititorul iese vrajit din banala poveste. Veti citi si veti vedea.
traducere de Gabriela Russo

Info
Ludmila Uliţkaia
Detalii produs
Ludmila Uliţkaia
Ludmila Uliţkaia

LUDMILA ULIȚKAIA, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce își ia licența în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ’70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film.

Comentarii

Cartea am gasit-o la mine in camera cand m-am intors din vacanta. Prietena mea cea mai buna a stat la mine in perioada vacantei. Am apucat doar sa-mi dau sandalele jos si am intrat in camera.. Am vazut carticica.. si cu geanta inca pe umar am luat-o la rasfoit. Dar am citit-o, asa.. cu geanta pe umar, si bagaje nedesfacute prin casa. Nu m-am putut opri, insa nici nu mi-am dat seama cand am terminat-o. Este o carte ce mi-a taiat cumva rasuflarea, pentru ca detaliile urateniei sunt atat de frumos redate, incat, in mine, simtamintele erau antitetice constant.. Nu stiam ce-mi place mai mult.. ca personajele nu se bucurau de niste descrieri minunate, de oameni superbi.. sau ca totul era atat de plin de esenta si puteam sa inteleg totul din cateva fraze. Ireal! Frumosul urat m-a fascinat in cartea asta, iar faptul ca am trait antiteza asta mi-a placut cu desavarsire. Asa se citeste o carte! Rusii sunt intr-un fel.. de fiecare data!

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.