|
Embed: |
|
Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un astfel de vis.
„Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă.
E la un moment dat, spusă în treacăt, o frază care m-a făcut să tresar, despre o musculiţă care se afla pe clape şi despre nevoia ta de a găsi acele litere, acele cuvinte care să nu strivească gâza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasă metaforă a miezului ascuns al jurnalului tău: găseşti cuvintele în stare să nu ucidă viaţa din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul îţi va aduce, îndrăznesc să cred, o mulţime de prieteni. E un jurnal care face bine.“ (Ioana Pârvulescu)
Dan C. Mihăilescu prezintă Jurnal 203-2009 (ProTV, „Omul care aduce cartea“, 3 septembrie 2009)
Comentarii
merita citita aceasta carte! intr-adevar face bine, desi e plina de inmormantari si "fantome" (care sunt defapt ingeri).
mi-a placut tare si stilul autentic de a-ti asterne intamplarile si gandurile pe paginile unui jurnal virtual... care atunci cand exista lucruri pe care poate e mai bine sa nu le impartasesti ... le da erase :) ... iar tie iti e lene sa le mai asterni inca o data... la forma initiala.
e plin de caldura sufleteasca si parca dupa fiecare pagina citita, primesti o imbratisare.
felicitari autoarei, desi sunt convinsa ca nu a incercat sa faca placut acest jurnal, totul a venit de la sine, e pur si simplu o parte din ea.
:)
Publică un comentariu nou