Paul Evdokimov

PAUL NIKOLAIEVICI EVDOKIMOV s-a născut la 2 august 1901 la Petersburg, oraşul cel mai europenizat din Rusia. Tatăl său aparţinea nobilimii militare, iar mama aparţinea vechii aristocraţii. În 1907, colonelul Evdokimov a fost asasinat de către un soldat terorist. Această dramă l-a marcat profund pe copilul Pavel, care va creşte sub influenţa mamei. Ea îl va iniţia în viaţa interiorizată şi va sădi în el înclinaţii teologice. După obiceiul vremii, ca fiu de ofiţer, va face şi Pavel şcoala militară. Începe studii de teologie la Kiev, dar le întrerupe după câteva luni, fiind înrolat în armata albă la începutul revoluţiei. Participă aproape doi ani la luptele de cavalerie împotriva bolşevicilor, dar înfrângerea îl va sili să ia drumul exilului. Pleacă mai întâi la Constantinopol, iar în 1923 ajunge la Paris, unde era adunată toată intelighenţia rusă exilată. Îşi trece cu brio la Sorbona licenţa în filozofie, lucrând, în acelaşi timp, noaptea, la Citroën sau spălând vagoanele prin gări. În 1928 îşi ia licenţa în teologie la Institutul Saint Serge, nou înfiinţat la Paris, prin iniţiativa unei pleiade de teologi şi de gânditori religioşi ruşi, în frunte cu preotul Serghei Bulgakov. În 1927 se căsătoreşte cu Nataşa Brunel, cu care va avea doi copii. În timpul ocupaţiei, familia se va refugia la Valenta. În această perioadă, Evdokimov îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Litere din Aix-en-Provence, cu tema „Dostoievski şi problema răului". În 1945 îi moare soţia. Evdokimov se angajează total în slujirea aproapelui, slujire în care se afla deja ca membru al Rezistenţei. Conduce diferite societăţi de întrajutorare pentru exilaţi şi pentru săraci, până în 1962. Participă de la început la lucrările Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi face parte din Comitetul de Studii de la Bossey, unde şi predă, ca profesor la Institutul Saint Serge. În 1954 se recăsătoreşte, cu Tomoko Sakai, fiica unui diplomat japonez. Tomoko Evdokimov l-a îndemnat şi l-a ajutat prin devotamentul ei să dea la iveală imensa operă teologică pe care o păstra în suflet; titlurile se succedă cu repeziciune: Femeia şi mântuirea lumii, Ortodoxia, Vârstele vieţii spirituale, Arta icoanei - teologia frumuseţii, Gogol şi Dostoievski, Hristos în gândirea rusă, Sfânta Taină a iubirii, Iubirea nebună pentru Dumnezeu etc. În 1967 este chemat să predea la Institutul Superior de Studii Ecumenice din Paris. Moare în 1970, la vârsta de 69 de ani.




De acest autor:

1
Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană

Biblia începe prin bucuria divină: „şi a privit Dumnezeu toate câte a facut şi, iată, erau bune foarte." Evanghelia începe prin Buna-Vestire: „Bucură-te, cea plină de dar." În Răsărit, de ziua Bunei-Vestiri, toată lumea cumpără o colivie cu păsări captive şi le eliberează, ca să asocieze bucuriei oamenilor şi o bucurie cosmică, „ca orice făptură care are viaţă s...detalii

2
Varstele vietii spirituale

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil....detalii

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.