Pentru mine, a scrie Ultima concubina a reprezentat
ultimul capitol dintr-o lunga legatura de dragoste cu Japonia.
LESLEY DOWNER

Sachi si istoria ei sunt fictive, dar lumea in care a trait este reala. Am facut tot ce mi-a stat in putinta sa redau cat mai riguros cadrul istoric (desi mi-am luat libertatea sa mai inventez pe ici, pe colo, ca sa pot spune o poveste frumoasa). Bataliile, evenimentele politice, pana si vremea (ingrozitor de rece si de umeda in vara anului 1868) au fost cam asa le-am descris. Shogunii (care in cartile de istorie japoneza sunt numiti doar "shogunul") au existat in realitate, iar amanuntele vietii lor sunt in mare parte adevarate. Printesa Kazu a fost trimisa sa se marite cu shogunul Iemochi pe cand n-avea decat cincisprezece ani si a parcurs Drumul Interior de Munte, strabatand regiunea Kiso pana la Edo, ca sa locuiasca in Castelul Edo.

Despre viata din incinta palatului femeilor se stie foarte putin. Celor care traiau acolo li se interzicea sa divulge ceva. Dupa ce a fost desfiintat, cateva cameriste si-au scris memoriile. M-am folosit de paginile lor ca sa-mi imaginez cum era viata acolo. Intrigile si asasinatele sunt reale toate, numele concubinelor, cum ar fi batrana doamna Honju-in si celelalte, sunt conforme cu realitatea. Printesa Kazu s-a incapatanat si in realitate sa se imbrace in stilul imperial, sa se certe cu soacra ei, doamna Tensho-in (Cea Retrasa), iar dupa ce femeile au fost evacuate din palat s-a mutat in conacul familiei Shimizu. Inainte ca shogunul sa porneasca in ultima sa calatorie la Kyoto, i-a daruit un cadou de adio: o concubina. Dupa moartea lui, s-a calugarit si a murit de beri-beri in 1877, la varsta de treizeci si unu de ani.

Si doamna Okoto, mama lui Sachi, a existat cu adevarat, iar povestea aventurii sale cu frumosul dulgher este reala in mare parte. Ea a fost o membra a familiei Mizuno, ultima concubina si favorita celui de-al doisprezecelea shogun, seniorul Ieyoshi. Nu se mai stie numele iubitului ei (de fapt, nici nu era dulgher, ci reprezentantul unui dulgher, un fel de antreprenor in constructii), dar se stie ca arata la fel ca fermecatorul actor de teatru Kabuki Sojiro Sawamura. Stratagemele fratelui ei, pentru a o introduce in palatul shogunului, ceea ce i-a atras tristul sfarsit, sunt adevarate. Am operat cateva schimbari. Evenimentele s-au petrecut de fapt in 1855, dupa moartea seniorului Ieyoshi, nu in 1850. Si nu este consemnat nicaieri ca a avut un copil.

Viata femeilor era foarte diferita de a noastra Femeile din lumea buna rareori ieseau din casa si erau obligate sa pastreze o atitudine impasibila, indiferent ce calamitati inspaimantatoare se abateau asupra lor. Era o societate in care conceptul de iubire si cuvantul ce-l desemna urmau sa fie imprumutate din Occident. Cand tinerii se indragosteau, iubirea ii lua prin surprindere. Sa fii atat de coplesit de o pasiune tulburatoare incat sa nu mai fii capabil sa-ti implinesti indatoririle era un adevarat dezastru. Piesele Kabuki si romanele japoneze care abordeaza acest subiect se termina nu cu o casatorie, ci cu o sinucidere din dragoste. Nu exista nici un cuvant pentru "sarut". Sarutul constituia una dintre tehnicile sexuale ezoterice ale gheiselor, iar femeile decente, ca Sachi, habar n-aveau ce era. A fost o provocare sa scriu un roman de dragoste care se deruleaza intr-o societate lipsita de conceptul dragostei romantice, ce nu folosea niciodata cuvantul "iubire"!