Vlad Macri

VLAD MACRI (n. 1965) nu a fost niciodată un tip mâncăcios şi, până pe la vârsta de 20 de ani, nu s-a arătat deloc interesat de arta culinară. Dar totul s-a schimbat în anii ’80 ai secolului trecut, atunci când Ceauşescu a impus „alimentaţia ştiinţifică“, adică penuria alimentară naţională. Cu un apetit cam plăpând, Vlad a fost nevoit să găsească mijloace pentru a-şi stimula pofta de mâncare, grav afectată de farfuria banală şi săracă a acelor ani. Şi astfel s-a apucat de citit cărţi de bucate. Ca să poată ingurgita sarmalele de la magazinele Gospodina (cu extrem de puţină carne şi păsat în loc de orez), citea despre cum se prepară un muşchi de vită cu sparan­ghel; în faţa unei supe din zeamă de gheare de găină, devora reţeta raţei cu portocale… Din această plăcere masochistă s-a născut, în timp, o adevărată pasiune pentru arta culinară. În anul 2008, sătul de citit gastronomie, a publicat la Editura Humanitas Stufat ori estouffade? sau Există bucătărie românească?, stârnind destule polemici: cei convinşi de originalitatea absolută a preparatelor româneşti s-au simţit lezaţi de un demers pe care îl considerau cam globalist şi demitizant. Aşa că Vlad Macri s-a retras în bucătărie şi s-a apucat de gătit. Fiind absolvent al Facultăţii de Limbi Străine, a devenit chiar specialist în prepararea limbii de vită. Şi a aşteptat 15 ani până să mai publice o carte.