Dupa studii de fizica si de literatura engleza la Oxford, dupa aparitia unui volum de poeme (1934), dupa ce a fost rand pe rand actor, marinar, muzician, devenind in cele din urma simplu profesor de scoala, WILLIAM GOLDING (1911–1993) s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani. Experienta razboiului – participase in marina britanica la debarcarea din Normandia – avea sa-l marcheze profund, interzicandu-i sa mai vada in om o fiinta inocenta: pentru el, pana si copiii poarta in suflet germenele raului. Aceasta este tema primului sau roman, Imparatul mustelor (The Lord of the Flies, 1954), care a cunoscut un enorm succes imediat dupa aparitie. Urmeaza alte 11 romane si doua volume de eseuri, inspirate, toate, din aceeasi tema. In 1983, in discursul de receptie a premiului Nobel, Golding se arata uimit de obstinatia cu care se cauta semnele deznadejdii, pe care el insusi le-a lasat in opera sa. „Eu nu ma simt deloc deznadajduit“, spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprima cel mai bine luciditatea cu care a privit intotdeauna lumea in care ne este dat sa traim.

Scrieri:
The Inheritors, 1955
Envoy Extraordinary, 1956
Pincher Martin, 1956
Free Fall, 1959
The Spire, 1964
The Hot Gates, 1967
The Pyramid, 1967
The Scorpion God, 1971
Clonk Clonk, 1971
Darkness Visible, 1979
Rites of Passage, 1980
Moving Target, 1982
Paper Men, 1984
Close Quarters, 1987
Fire down below, 1989
The Double Tongue, 1993