Gustave Thibon

Filozof catolic francez (1903–2001), laureat al Marelui Premiu pentru Literatura al Academiei Franceze (1964) si al Marelui Premiu pentru Filozofie al aceleiasi academii (2000). Spirit autodidact, Thibon si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in satul natal, Saint Marcel d'Ardeche, de unde si apelativul de „filozof-taran“ pe care i l-au dat contemporanii. Dupa o tinerete aventuroasa in cursul careia a cunoscut mizeria suburbiilor londoneze si promiscuitatea oraselor italiene, Thibon si-a facut stagiul militar in Nordul Africii si, revenind in satul natal, si-a desavarsit prin munca proprie o cultura umanista enciclopedica. Intalnirea cu Simone Weil (a adapostit-o la ferma lui, in 1941) a reprezentat o experienta cruciala pentru amindoi.

Lucrari:
Le voile et le masque (1941)
Destin de l'Homme (1941)
Ce que Dieu a uni (1945)
Nietzsche ou le déclin de l'esprit (1948)
La crise moderne de l'amour (1953)
Notre regard qui manque a la lumiere (1970)
L'ignorance etoilee (1974; Ignoranta instelata, Humanitas, 2003)
L'equilibre et l'harmonie (1976) s.a.