Omul este un mare fazan pe lume

Herta Müller, Omul este un mare fazan pe lume

Una dintre scrierile cele mai cunoscute în lume ale Hertei Müller, publicată la Berlin în 1986.

România anilor '80. Familia Windisch aşteaptă de ceva vreme să primească de la autorităţi documentele pentru emigrare. Tot mai mulţi consăteni reuşesc să plece – numai viaţa celor din familia Windisch pare să se fi oprit în loc. Până când fiica, Amalia, trebuie să cedeze avansurilor unui miliţian „dispus să-i ajute“.

„Această carte este o baladă a emigrării. Apropierea dintre oameni se fărâmiţează, prietenii devin duşmani suspicioşi. Nimic nu se poate obţine normal, ci numai pe căi întortocheate. Plonjând de la suprafaţa temporală în adâncuri mititce, ceea ce ni se relevă aici este, în stricteţea sa poetică, o contribuţie majoră la tema secolului: emigraţia.“ (Saarbrucker Zeitung)

Marius Chivu, „Eterna plecare“ (Dilema veche, 30 iunie–6 iulie 2011)

Dana Pîrvan-Jenaru, „Senzaţie şi idee la Herta Müller“ (Observator cultural, iulie 2011)

Corina Bernic, „Avem timp?...“ (bookblog.ro, iulie 2011)

Doinel Tronaru, „Herta şi «balada emigrării»“ (Adevărul literar şi artistic, aprilie 2011)

Simona Chiţan, „Paşaportul, prin ochii Hertei Müller“ (Adevărul, aprilie 2011)

Despre Herta Müller

HERTA MÜLLER s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf din Banatul şvăbesc. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare într-o fabrică şi ca profesoară. A intrat în vizorul Securităţii şi a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare şi în urma prieteniei cu membrii societăţii Aktionsgruppe Banat. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Ţinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va apărea în 1984 ºi în RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securităţii au forţat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăieşte la Berlin. Publică romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se înclină şi ucide, 2003) şi Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), memoriile Mein Vaterland war ein Apfelkern (Patria mea era un sâmbure de măr, 2014), volume de povestiri, precum şi volume de poeme-colaj. Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură. | Interviu (Matei Marin, Dilemateca, ianuarie 2011)