Închide Close

Editura Humanitas

Gabriel Dimisianu, Amintiri şi portrete literare

Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes. O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.

 

Despre Gabriel Dimisianu

GABRIEL DIMISIANU (n. 25 ianuarie 1936, Brăila) este unul dintre cei mai importanţi şi longevivi critici literari ai ultimei jumătăţi de veac. Absolvă cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti în 1958 (Secţia limbă şi literatură română). După absolvire este corector, iar apoi redactor la Gazeta literară, al cărei redactor-şef adjunct devine în 1968. Ocupă aceeaşi funcţie o scurtă perioadă la revista Amfiteatru, după care se dedică României literare, al cărei slujitor de nădejde devine şi unde ajunge redactor-şef adjunct, iar apoi director-adjunct. Debutează în Gazeta literară, pentru ca ulterior să publice articole critice, recenzii şi cronici în Contemporanul, Luceafărul, Flacăra, Convorbiri literare, Steaua, Ramuri şi, evident, România literară, unde prezenţa lui este cea mai vizibilă. Maeştrii lui întru critică sunt Eugen Lovinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu şi Perpessicius. Se arată preocupat îndeosebi de proza timpului său, fără să-i ignore însă pe clasici. Debutează în volum în anul 1966. Scrie prefeţe la volume de Titu Maiorescu, Ion Ghica, Ion Creangă, I.L. Caragiale, G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Pompiliu Constantinescu etc. Păstrează în tot ce scrie un ton cumpătat, de om căruia îi displac războaiele şi execuţiile critice. Este laureat a mai multe premii literare (Premiul pentru critică şi istorie literară al Uniunii Scriitorilor, Premiul „Titu Maiorescu“ al Academiei Române, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Români etc.).

Cărţi: Schiţe de critică (1966), Prozatori de azi (1970), Valori actuale (1974), Nouă prozatori (1977), Opinii literare (1978), Lecturi libere (1983), Introducere în opera lui Constantin Negruzzi (1984, ediţia a doua, 2007), Subiecte (1987), Repere (1990), Clasici români din secolele XIX şi XX (1996), Lumea criticului (2000), Amintiri şi portrete literare (2003, ediţia a doua, 2004), Fragmente contemporane (2004).

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact