Închide Close

Editura Humanitas

Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa drept ştiinţă

Din categoriile filozofie

În colecția Paradigme

„Ţinta mea este de a-i convinge pe toţi cei care cred că merită să te îndeletniceşti cu metafizica de faptul că este neapărat necesar ca ei să-şi întrerupă pentru o vreme orice activitate, să nu mai ţină seama de cele ce s-au înfăptuit până în prezent şi să-şi pună mai întâi de toate întrebarea: «Este metafizica, în genere, posibilă?»“

„Nu este însă ceva chiar nemaiauzit ca, după o îndelungată strădanie în câmpul unei anumite ştiinţe, atunci când lumea se minunează cât a ajuns ea de departe, să-i treacă totuşi, în cele din urmă, cuiva prin minte întrebarea: dacă şi în ce chip o asemenea ştiinţă este în genere posibilă? Căci raţiunea umană este atât de dornică să construiască, încât în mai multe rânduri ea a ridicat deja turnul, iar apoi l-a dărâmat pentru a afla cum îi sunt alcătuite temeliile.“ (Immanuel KANT)

„Republicarea repetată a acestei traduceri este deosebit de îmbucurătoare, în măsura în care arată cât de viu a rămas, la noi, interesul pentru filozofia lui Kant. Cu atât mai mult cu cât textul acestei scrieri, chiar dacă nu tot aşa de arid precum cel al Criticii raţiunii pure, nu este deloc uşor de parcurs. Disponibilitatea cititorilor de a înfrunta aceste greutăţi are o bună explicaţie. Mulţi ştiu că gânditorul din Königsberg a scris Prolegomenele tocmai cu intenţia de a înlesni accesul la idei centrale ale filozofiei sale critice.“ (Mircea FLONTA, Thomas KLEININGER)

Despre Immanuel Kant

IMMANUEL KANT (1724–1804), filozof german născut la Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, în Federaţia Rusă), este unul dintre cei mai influenţi gânditori occidentali din ultimele trei veacuri. Întreaga sa activitate pedagogică şi scriitoricească este legată de oraşul natal, ale cărui hotare rareori le-a părăsit. Fire studioasă şi aplecată spre cercetarea profundă şi detaliată, Kant se remarcă în tinereţe prin pasiunea pentru literatura latină clasică, pentru lucrările ştiinţifice ale lui Isaac Newton şi pentru filozofia idealistă a lui G. W. Leibniz. Preocupările sale rodesc sub forma unor cărți scrise în spirit raționalist, care îl fac rapid cunoscut în rândul cărturarilor vremii. O a doua perioadă a creaţiei sale filozofice, în care interesul se îndreaptă înspre doctrina empiristă şi – cu precădere – înspre expunerea acesteia de către David Hume, se încheie în 1770, anul în care devine profesor titular la catedra de logică şi metafizică a Universităţii din Königsberg. Acest moment marchează începutul unei epoci de elaborare şi sedimentare a unei concepţii pe deplin originale, desprinsă din (şi de) rădăcinile raţionalismului şi empirismului, concepţie care va ajunge să fie cunoscută drept kantianism, idealism transcendental sau filozofie criticistă. Deşi anterior publicase într-un ritm susţinut, gânditorul renunţă vreme de un deceniu să mai trimită vreo carte la tipar, dedicându-se exclusiv activităţii de predare şi reflecţiei asupra unui sistem filozofic exhaustiv. Anul 1781 consemnează apariţia Criticii raţiunii pure, lucrare monumentală, în care se realizează ceea ce mai târziu Kant avea să numească „revoluţia copernicană în filozofie“. Odată cu această carte, lumea spiritului suferă o transformare din temelii în spaţiul occidental: nici un gânditor apusean nu va mai putea crea filozoficeşte fără să se raporteze într-un fel sau altul la kantianism. Printre autorii care îşi trag seva din opera lui Kant se numără F. W. J. Schelling, J. G. Fichte, G. W. F. Hegel, Arthur Schopenhauer, precum şi reprezentanţii neokantianismului (Hermann Cohen, Paul Natorp, Ernst Cassirer, Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert). Opere principale: Kritik der reinen Vernunft (Critica raţiunii pure) – 1781, Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können (Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa drept ştiinţă) – 1783, Grundlegung zur Metaphysik der Sitten (Întemeierea metafizicii moravurilor, trad. rom. Humanitas, 2007) – 1785, Kritik der praktischen Vernunft (Critica raţiunii practice) – 1788, Kritik der Urteilskraft (Critica facultăţii de judecare) – 1790, Die Religion innerhalb der Grenzen der bloßen Vernunft (Religia în limitele raţiunii pure, trad. rom. Humanitas, 2004) – 1793, Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf (Spre pacea eternă. Un proiect filozofic) – 1795, Die Metaphysik der Sitten (Metafizica moravurilor) – 1797.

 

Kant în 1768, portret de Johann Gottlieb Becker

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa drept ştiinţă
  • An apariție: 2014
  • Ediție: I
  • Pagini: 264
  • Format: 13x20 cm
  • ISBN: 978-973-50-4331-5
  • Colecție: Paradigme
  • Domeniu: filozofie
  • Autor: Immanuel Kant
  • Studiu introductiv: Mircea Flonta
  • Traducere: Thomas Kleininger, Mircea Flonta

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact