Închide Close

Editura Humanitas

Simone de Beauvoir, Memoriile unei fete cuminţi

Primul şi cel mai celebru dintre volumele autobiografice ale lui Simone de Beauvoir apare într-o nouă versiune românească. Memoriile unei fete cuminţi, povestea vieţii autoarei (născută în 1908) din copilărie până la 21 de ani, când, devenită studentă la Sorbona, îi întâlnise pe Sartre şi pe alţi tineri intelectuali de viitor, e socotită o operă clasică a genului și ilustrarea vie a filozofiei existențialiste. Este emoţionanta mărturie a evoluţiei unei personalităţi de-a lungul copilăriei, adolescenței şi a primei tinereţi; mărturia unei „fete cuminţi“ care a avut îndrăzneala să se desprindă de mediul convenţional în care crescuse, de însăși credinţa catolică, pentru a gândi pe cont propriu. Și este, totodată, documentul unei epoci, al începutului de secol XX european.

 

„...Visam să-mi fiu propria cauză şi propriul ţel; acum credeam că prin mijlocirea literaturii mi se va îndeplini dorinţa. Literatura îmi va da nemurirea în schimbul eternităţii pierdute; nu mai exista Dumnezeu care să mă iubească, dar aveam să aprind o flacără în milioane de inimi. Scriind o operă hrănită din povestea propriei vieţi, mă voi re-crea şi-mi voi îndreptăţi existenţa. În acelaşi timp, voi fi de folos umanităţii; ce dar mai minunat decât cărţile i s-ar putea face? Mă ocupam şi de mine, şi de ceilalţi; îmi acceptam «încarnarea», însă nu renunţam la universal: proiectul meu putea cuprinde totul; satisfăcea toate năzuinţele care înfloriseră în mine de-a lungul celor cincisprezece ani.“ — SIMONE DE BEAUVOIR

 

Despre Simone de Beauvoir

SIMONE DE BEAUVOIR s‑a născut la Paris în 1908. Până la bacalaureat, a studiat în conformista şcoală catolică Désir. După ce a obţinut titlul de profesor agregat în filozofie (1929), a predat, până în 1943, la Marsilia, Rouen şi Paris. Mai înainte, în timpul facultăţii, l‑a cunoscut pe Jean‑Paul Sartre. Relaţia dintre ei a durat întreaga lor viaţă; Simone a fost, cum a spus Sartre, iubirea lui „necesară“, în contrast cu iubirile „contingente“ trăite de amândoi. Volumul Quand prime le spirituel, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că adevăratul ei debut literar este romanul L’Invitée (1943; trad. rom. Invitata, 1994). Urmează Le Sang des autres (1945; trad. rom. Sângele celorlalţi, 1994), Tous les hommes sont mortels (1946; trad. rom. Toţi oamenii sunt muritori, 1976), Les Mandarins, care i‑a adus premiul Goncourt în 1954, Les Belles images (1966; trad. rom. Imagini frumoase, 1973) şi La Femme rompue (1968; trad. rom. Femeia pierdută, 1993; Femeia sfâșiată, 2009, Humanitas Fiction, 2014). Pe lângă celebrul Le Deuxième sexe, apărut în 1949 şi devenit cartea de referinţă a mișcării feministe din întreaga lume (trad. rom. Al doilea sex, 1998, Humanitas, 2022), opera teoretică a lui Simone de Beauvoir conţine numeroase eseuri filozofice sau polemice – de exemplu, Privilèges (1955), reeditat sub titlul Faut‑il brulêr Sade?, şi La Vieillesse (1970). A scris teatru (Les Bouches inutiles, 1945) şi şi‑a povestit călătoriile în L’Amerique au jour le jour (1948) şi La Longue marche (1957). Cele patru volume de memorii ale sale – Mémoires d’une jeune fille rangée (trad. rom. Amintirile unei fete cuminţi, 1965, 1991; Memoriile unei fete cuminți, Humanitas, 2011), La Force de l’âge (trad. rom. Puterea vârstei, 1998), La Force des choses, Tout compte fait – au apărut între 1958 şi 1972; în 1964 li s‑a adăugat povestirea autobiografică Une mort très douce (trad. rom. O moarte uşoară, 1972). După moartea lui Sartre, a publicat La Cérémonie des adieux (1981) şi Lettres au Castor (1983), reunind o parte din numeroasele scrisori pe care le‑a primit de la el. Până în ziua morţii, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens la revista pe care a fondat-o alături de Sartre, Les Temps modernes, şi, sub diverse forme, şi‑a manifestat solidaritatea totală cu feminismul.

 

Fotografia autoarei © Albert Harlingue/Roger Viollet Collection/Getty Images

Alte Detalii

Noi apariții

Author spotlight

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact